Asa de prost mere Y!360 incat cred ca ma voi muta de tot pe blogspot.
Probabil nu aici. Probabil un loc ceva mai public. Si voi pastra leverina pentru refulari, defulari si alte fulari mai nasoale.
Vivat Y! 360. Al treilea lucru bun facut de Yahoo, dupa mail si YM, si vor sa-l strice.
joi, 20 decembrie 2007
miercuri, 5 decembrie 2007
The unknown
This picture is very special as it constantly reminds me of happiness. And change. In this house, I was very happy in that simple, harmonious way I've always dreamed. Getting along with total strangers. Getting to know more of the man near me, so close yet so different.
One night, I just felt I was ready. Ready for something bigger than life...
Nu pot sa povestesc ce am simtit. Dar acele 2 lucruri m-au schimbat... oare conteaza atat de mult ca le-am simtit din cauza varstei SI din cauza lui? Important e ca le-am simtit si ca era cu mine, si ca le-am simtit din cauza LUI.
Poate de-abia acum incep sa-l Iubesc....
Sper sa nu visez.
marți, 4 decembrie 2007
Cirese de toamna
Intuitia nu ma inseala. Numai de-as asculta-o...
Eram constienta ca-l voi pierde la un moment dat. Nu voiam sa accept, desi stiam ca era cel mai bun lucru pentru amandoi.
Cateodata trebuie sa dai drumul oamenilor pe care-i iubesti, pentru a vedea daca ei se vor intoarce intr-adevar la tine. Sper sa nu fie cazul si acum.
Sper ca unul dintre gandurile mele de-o viata sa nu se indeplineasca.
Sa am o casatorie obisnuita, care sa difere de cea alor mei, dar care esuaza in rutina si neintelegeri. Sa divortez, sa-mi cresc copilul singura si sa ma bazez numai pe mine si pe prieteni.
Si sa intalnesc o persoana speciala, cand credeam ca nu mai e nici o sansa.
N-as putea sa sar peste asta? Sa gasesc direct persoana potrivita? Potrivita pentru ce sunt acum si pentru ce as deveni...
Il iubesc pentru ceea ce este. Momenan e bine. Ce va fi mai incolo?
Pe celalalt l-am iubit pentru ce ar fi putut fi. Viitorul ar fi putut fi bun, dar nu sufeream prezentul.
Imi trebuie ceva complex. Mar rosu si mar verde.
Cireasa ca fruct si capsuna sub orice forma. Dar prefer ciresele...
Gura ta are gust de cirese
rust (r
st)n.
Eram constienta ca-l voi pierde la un moment dat. Nu voiam sa accept, desi stiam ca era cel mai bun lucru pentru amandoi.
Cateodata trebuie sa dai drumul oamenilor pe care-i iubesti, pentru a vedea daca ei se vor intoarce intr-adevar la tine. Sper sa nu fie cazul si acum.
Sper ca unul dintre gandurile mele de-o viata sa nu se indeplineasca.
Sa am o casatorie obisnuita, care sa difere de cea alor mei, dar care esuaza in rutina si neintelegeri. Sa divortez, sa-mi cresc copilul singura si sa ma bazez numai pe mine si pe prieteni.
Si sa intalnesc o persoana speciala, cand credeam ca nu mai e nici o sansa.
N-as putea sa sar peste asta? Sa gasesc direct persoana potrivita? Potrivita pentru ce sunt acum si pentru ce as deveni...
Il iubesc pentru ceea ce este. Momenan e bine. Ce va fi mai incolo?
Pe celalalt l-am iubit pentru ce ar fi putut fi. Viitorul ar fi putut fi bun, dar nu sufeream prezentul.
Imi trebuie ceva complex. Mar rosu si mar verde.
Cireasa ca fruct si capsuna sub orice forma. Dar prefer ciresele...
Gura ta are gust de cirese
rust (r
st)n.1. Any of various powdery or scaly reddish-brown or reddish-yellow hydrated ferric oxides formed on iron and iron-containing materials by low-temperature oxidation in the presence of water.
2. Any of various metallic coatings, especially oxides, formed by corrosion.
3. A stain or coating resembling iron rust.
4. Deterioration, as of ability, resulting from inactivity or neglect.
duminică, 5 august 2007
big empty O
i'm depressed. don't wanna go out, don't wanna talk. my phone is dead anyway.
there's a big empty O inside, which i cannot cover with movies, puzzles or work.
as vrea sa fiu pe dealuri... locul in care s-a nascut bunicul din partea mamei. cat vezi cu ochii, verde, dealuri, multi pomi, cateva case stralucind prin verzis, si noaptea, daca esti atent si ai ochi buni, poti vedea chiar luminile unui sat dincolo de cerna, la vreo 40 de km...
aerul e asa curat, cerul e limpede, noaptea se umple de stele si luna se vede clara, nu e rosie, nu e galbena, e ca untul. the face of the man on the moon - se vede perfect.
nu-i apa, nu-i gaz, nu-i curent. nu-i bai! apa o luam de la fantana, de la 1 km departare, o caram in galeti, in bidoane, in plosca (se vede de unde am umerii asa lati, nu? :P). gaz nu ne trebuia decat ptr lampa, focul il aprindeam cu bete, foi si motorina. curent... cui ii trebuie curent cand ai radio pe baterii? :P
ne trezeam dimineata (fara gaini, ca nu aveam la inceput), si ne culcam cand se facea intuneric. adica... ei se culcau si eu ma uitam la cer si ascultam Roxette la un player cu casete (ce vremuri, dom'le, casete... le rasuceam pe creion ca sa nu consum bateriile ptr derulare).
aveam 12 ani si alea au fost cele mai fericite zile din viata mea... deseori eram doar eu cu bunica-mea... ma duceam cu juninca si caprele Mariei, primeam lapte ptr asta in fiecare zi. citeam, aveam timp de gandit, de simtit, de uitat...
aveam copacii mei pe deal - un stejar batran, nu prea inalt, dar foarte gros. trunchiul lui fusese despicat de furtuna si ruptura lui mi se parea ca-l face asemenea mie. de cate ori ma certam cu ai mei in vale, imbratisam copacul, ma facea sa ma simt in siguranta. mai era un dud, si el tot batran, in care ma suiam de cate ori mi se parea ca e vreo primejdie (porc mistret sau oameni necunoscuti), si puteam sa si dorm pe crengile lui groase...
am incercat sa pictez frumusetea dealurilor, dar nu mi-a iesit. numai 2 planse au fost mai izbutite, dar nu se comparau cu adevarul.
zilele astea frumoase s-au terminat cand a venit marcel sa ma ia dincolo.
that was the happiest and the unhappiest day of my life.
eram chiar pe culmea inurilor, vantul batea foarte puternic, dar nu a ploaie. era aproape de apus, cerul deja se facuse rosu in unele locuri. tipam la vant si el imi intorcea cuvintele, si aveam impresia ca zvacneste dupa vorbele mele. i was truly happy. i was a wind master.
apoi vantul a inceput sa bata din ce in ce mai incet si l-am auzit pe marcel strigandu-ma. oricat de mult l-am rugat sa ma lase acolo... nu l-am putut convinge. primise ordin sa ma ia si m-a luat.
am plecat plangand si urandu-i si mai mult ptr asta.
so i left... back to the place where the Accident had started... two year before. and i discovered it hadn't been an accident, it was a rule.
there's a big empty O inside, which i cannot cover with movies, puzzles or work.
as vrea sa fiu pe dealuri... locul in care s-a nascut bunicul din partea mamei. cat vezi cu ochii, verde, dealuri, multi pomi, cateva case stralucind prin verzis, si noaptea, daca esti atent si ai ochi buni, poti vedea chiar luminile unui sat dincolo de cerna, la vreo 40 de km...
aerul e asa curat, cerul e limpede, noaptea se umple de stele si luna se vede clara, nu e rosie, nu e galbena, e ca untul. the face of the man on the moon - se vede perfect.
nu-i apa, nu-i gaz, nu-i curent. nu-i bai! apa o luam de la fantana, de la 1 km departare, o caram in galeti, in bidoane, in plosca (se vede de unde am umerii asa lati, nu? :P). gaz nu ne trebuia decat ptr lampa, focul il aprindeam cu bete, foi si motorina. curent... cui ii trebuie curent cand ai radio pe baterii? :P
ne trezeam dimineata (fara gaini, ca nu aveam la inceput), si ne culcam cand se facea intuneric. adica... ei se culcau si eu ma uitam la cer si ascultam Roxette la un player cu casete (ce vremuri, dom'le, casete... le rasuceam pe creion ca sa nu consum bateriile ptr derulare).
aveam 12 ani si alea au fost cele mai fericite zile din viata mea... deseori eram doar eu cu bunica-mea... ma duceam cu juninca si caprele Mariei, primeam lapte ptr asta in fiecare zi. citeam, aveam timp de gandit, de simtit, de uitat...
aveam copacii mei pe deal - un stejar batran, nu prea inalt, dar foarte gros. trunchiul lui fusese despicat de furtuna si ruptura lui mi se parea ca-l face asemenea mie. de cate ori ma certam cu ai mei in vale, imbratisam copacul, ma facea sa ma simt in siguranta. mai era un dud, si el tot batran, in care ma suiam de cate ori mi se parea ca e vreo primejdie (porc mistret sau oameni necunoscuti), si puteam sa si dorm pe crengile lui groase...
am incercat sa pictez frumusetea dealurilor, dar nu mi-a iesit. numai 2 planse au fost mai izbutite, dar nu se comparau cu adevarul.
zilele astea frumoase s-au terminat cand a venit marcel sa ma ia dincolo.
that was the happiest and the unhappiest day of my life.
eram chiar pe culmea inurilor, vantul batea foarte puternic, dar nu a ploaie. era aproape de apus, cerul deja se facuse rosu in unele locuri. tipam la vant si el imi intorcea cuvintele, si aveam impresia ca zvacneste dupa vorbele mele. i was truly happy. i was a wind master.
apoi vantul a inceput sa bata din ce in ce mai incet si l-am auzit pe marcel strigandu-ma. oricat de mult l-am rugat sa ma lase acolo... nu l-am putut convinge. primise ordin sa ma ia si m-a luat.
am plecat plangand si urandu-i si mai mult ptr asta.
so i left... back to the place where the Accident had started... two year before. and i discovered it hadn't been an accident, it was a rule.
vineri, 20 iulie 2007
vineri, 6 iulie 2007
unbearable
Amintirile is uneori de nesuportat.
O poza, o suvita care se asaza ca altadata si declanseaza un flash. O pereche de ochelari lasati intr-o pozitie anume, o amprenta banala pe lentila dreapta si gata, m-am pierdut in amintiri.
Traiesc in trecut si in viitorul apropiat. Prezentul e numai in minte, il pot modifica cu cateva fantezii. Masturbare mentala. When the real thing isn't good enough, or you're not good enough for it, you use substitutes.
Like a blog. Like a fucking blog...
O poza, o suvita care se asaza ca altadata si declanseaza un flash. O pereche de ochelari lasati intr-o pozitie anume, o amprenta banala pe lentila dreapta si gata, m-am pierdut in amintiri.
Traiesc in trecut si in viitorul apropiat. Prezentul e numai in minte, il pot modifica cu cateva fantezii. Masturbare mentala. When the real thing isn't good enough, or you're not good enough for it, you use substitutes.
Like a blog. Like a fucking blog...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
