marți, 4 decembrie 2007

Cirese de toamna

Intuitia nu ma inseala. Numai de-as asculta-o...
Eram constienta ca-l voi pierde la un moment dat. Nu voiam sa accept, desi stiam ca era cel mai bun lucru pentru amandoi.
Cateodata trebuie sa dai drumul oamenilor pe care-i iubesti, pentru a vedea daca ei se vor intoarce intr-adevar la tine. Sper sa nu fie cazul si acum.

Sper ca unul dintre gandurile mele de-o viata sa nu se indeplineasca.
Sa am o casatorie obisnuita, care sa difere de cea alor mei, dar care esuaza in rutina si neintelegeri. Sa divortez, sa-mi cresc copilul singura si sa ma bazez numai pe mine si pe prieteni.
Si sa intalnesc o persoana speciala, cand credeam ca nu mai e nici o sansa.

N-as putea sa sar peste asta? Sa gasesc direct persoana potrivita? Potrivita pentru ce sunt acum si pentru ce as deveni...
Il iubesc pentru ceea ce este. Momenan e bine. Ce va fi mai incolo?
Pe celalalt l-am iubit pentru ce ar fi putut fi. Viitorul ar fi putut fi bun, dar nu sufeream prezentul.

Imi trebuie ceva complex. Mar rosu si mar verde.
Cireasa ca fruct si capsuna sub orice forma. Dar prefer ciresele...


Gura ta are gust de cirese




rust (rst)n.
1. Any of various powdery or scaly reddish-brown or reddish-yellow hydrated ferric oxides formed on iron and iron-containing materials by low-temperature oxidation in the presence of water.
2. Any of various metallic coatings, especially oxides, formed by corrosion.
3. A stain or coating resembling iron rust.
4. Deterioration, as of ability, resulting from inactivity or neglect.

Niciun comentariu: